Capacitățile de control autonom UAV pot fi împărțite în 6 niveluri:
(1) Scheme și strategii de control complet instituționalizate, fără capacitatea de a răspunde schimbărilor din sine și din mediu; (control automat)
(2) Capacitatea de a se adapta la incertitudinea obiectelor și mediilor, precum și capacitatea de a schimba parametrii și structurile;
(3) Capabil de diagnosticare a defectelor în timp real, izolare, și reconstrucția sistemului în conformitate cu condițiile de defect;
(4) Capacitatea de a lua decizii și de a re planifica sarcini pe baza schimbării sarcinilor și situațiilor;
(5) Capacitatea de a interacționa și de a colabora cu alți monomeri sau sisteme;
(6) Capabil de auto-învățare și capacitatea de cluster de auto-organizare și coordonare.
"Controlul autonom" de mai sus poate fi împărțit în următoarele tipuri:
Autonomie adaptivă: adică control autonom cu scopul de a se adapta la diverse incertitudini, care acoperă factorii nesiguri aduși de obiecte, mediu, sarcini și situație etc., astfel încât sistemul să poată atinge scopul de control atunci când UAV participă.
Autonomie sistematică: Atunci când sistemul în calitate de agent independent cooperează cu alți agenți sau persoane, acesta poate desfășura acțiuni autonome de coordonare, colaborare, negociere și alte acțiuni de control. Pe baza propriului control adaptiv, poate realiza mai multe platforme sau persoane prin cooperarea în colaborare cu Mașini, poate obține un efect de control mai optimizat în multe aspecte, ar fi resursele și eficiența.
